"Prietenia este floarea unei clipe si fructul timpului" (August von Kotzebue)
"Prietenia este iubire fara aripi" (George Gordon Noel Byron)
"Prietenia inseamna a fi frate si sora,doua suflete ce se ating fara sa se confunde,doua degete ale aceleiasi maini" (Victor Hugo)
"Prietenia este iubire fara aripi" (George Gordon Noel Byron)
"Prietenia inseamna a fi frate si sora,doua suflete ce se ating fara sa se confunde,doua degete ale aceleiasi maini" (Victor Hugo)
Da.
Am certitudinea ca un om nu poate trai fara prieteni.
Fara un sfat sincer,un zambet din inima,o inseninare a gandurilor.
Vreau sa scriu postarea asta din inima.numai din inima.
Deja amintirile isi fac prezenta.
Cum am ajuns la stadiul acesta,cum totul este acum mai usor cu niste prieteni.
Tin minte,ca si profesoarei mele de romana,careia ii port un deosebit respect,si care,din pacate numai este acum in scoala,i-am dat o cumpunere despre prietenie.
A fost prima compunere fara greseli.
Si acum mai stiu cat de bucuroasa puteam sa fiu.Celelalte fete mai aveau sublinieri ici-colo. A mea era intacta.Si eram mandra de mine.
Prima mea prietena adevarata ?
A trecut muuult timp de atunci.
Sar peste gradinita,atunci nu stiam ce inseamna prietenia si iubirea reciproca.
Ajung la clasa 1.
Emotii.
Inghesuiala.
Mamici bucuroase.Mandre de copiii lor.
Noii elevi speriati.Nu stiau la ce sa se astepte.
Eu.
Stateam in banca cu Dragos,un vechi prieten de familie,si acum tin minte privirea lui plina de optimism.
In spate,fata cu care urma sa-mi petrec cei mai frumosi ani .Cei mai speciali.Plini de bucurii.Ioana.
Avea un ghiozdan cu Barbie,slabiciunea tuturor fetitelor de varsta noastra.
Eram toti prea timizi ca sa facem cunostiinta atunci,scaparea mea era ca-l cunosteam deja pe colegul meu de banca si m-a scutit de cunostiintele de rigoare,pot spune destul de jenante.
A doua zi.Doamna invatatoare m-a mutat langa Ioana...
De atunci a pornit toata prietenia noastra.Eram pur si simplu nedespartite.Imparteam totul.Radeam impreuna,plangeam impreuna.
Pana intr-a 5-a.Noi colegi. (noi prieteni?!)
De atunci ,Ioana s-a imprietenit cu alte fete.Mi-a parut rau.nu incerc sa par "nevinovata",recunosc si eu mi-am facut alte prietene.
Eram prea mici sa ne dam seama ca puteam fi prietene in continuare,chiar daca intervenea o schimbare.
Dar de atunci a inceput altceva.
Ce o sa dureze ,am credinta si sper,pana la sfasitul liceului.
Din nou colegi noi,altii vechi,altii necunoscuti.
Stateam in a2a banca.
Langa mine.in stanga.o fata de statura mica.satena,cu ochii mari,caprui.o chema Diana.
A fost prima persoana pe care am cunoscut-o in clasa a5a.si prima mea "cea mai buna prietena".
Ochii mei se uitau curiosi in clasa,recunosteam colegii din clasele 1-4,si zaream noi chipuri.
Atunci m-am orpit la o fata blonda.parul ei era impletit ingrijit,de mama sa probabil,iar ochii ii erau verzi ca smaraldul.avea un zambet nesters.ca si acum.o chema Laura.
Pe parcursul clasei a 5a mi-am facut o groaza de prieteni.dar pana atunci numai 2 adevarati : Diana si Laura.
Cu ele petreceam majoritatea timpului,cufundate in "griji" si in povestiri cat mai interesante.
Nu o sa va plictisesc cu alte povesti,tin sa spun doar ca in primii doi ani (mai bine spus,clasele a5a si a6a) , mi-am ales prietenii care vor fii langa mine pe parcursul anilor.
Am putini prieteni adevarati,dar ii iubesc.
Si acum cand suntem aproape de sfarsit,ma apuca o nostalgie,o frica,deoarece imi pun mii si mii de intrebari in legatura cu "noi".
Daca nu vom intra in acelasi liceu ?
Daca nu o sa fiu in clasa cu Laura ?
Daca prietenia noastra se va darama incetul cu incetul,ca zidurile unei cetati mancate de timp ?
Dar nu.
Sunt optimista.
Si stiu ca toata credinta noastra va invinge totul.
Acestia au fost cei mai frumosi ani din viata mea.
Am plans impreuna,am avut emotii impreuna.am trecut impreuna peste stres si peste tezele care ne pot schimba viitorul.
Si recunosc,am copiat impreuna,ne-am ajutat reciproc.
Am ras,am trait nenumarate bucurii impreuna cu ei, prietenii mei cei mai buni..
Am certitudinea ca un om nu poate trai fara prieteni.
Fara un sfat sincer,un zambet din inima,o inseninare a gandurilor.
Vreau sa scriu postarea asta din inima.numai din inima.
Deja amintirile isi fac prezenta.
Cum am ajuns la stadiul acesta,cum totul este acum mai usor cu niste prieteni.
Tin minte,ca si profesoarei mele de romana,careia ii port un deosebit respect,si care,din pacate numai este acum in scoala,i-am dat o cumpunere despre prietenie.
A fost prima compunere fara greseli.
Si acum mai stiu cat de bucuroasa puteam sa fiu.Celelalte fete mai aveau sublinieri ici-colo. A mea era intacta.Si eram mandra de mine.
Prima mea prietena adevarata ?
A trecut muuult timp de atunci.
Sar peste gradinita,atunci nu stiam ce inseamna prietenia si iubirea reciproca.
Ajung la clasa 1.
Emotii.
Inghesuiala.
Mamici bucuroase.Mandre de copiii lor.
Noii elevi speriati.Nu stiau la ce sa se astepte.
Eu.
Stateam in banca cu Dragos,un vechi prieten de familie,si acum tin minte privirea lui plina de optimism.
In spate,fata cu care urma sa-mi petrec cei mai frumosi ani .Cei mai speciali.Plini de bucurii.Ioana.
Avea un ghiozdan cu Barbie,slabiciunea tuturor fetitelor de varsta noastra.
Eram toti prea timizi ca sa facem cunostiinta atunci,scaparea mea era ca-l cunosteam deja pe colegul meu de banca si m-a scutit de cunostiintele de rigoare,pot spune destul de jenante.
A doua zi.Doamna invatatoare m-a mutat langa Ioana...
De atunci a pornit toata prietenia noastra.Eram pur si simplu nedespartite.Imparteam totul.Radeam impreuna,plangeam impreuna.
Pana intr-a 5-a.Noi colegi. (noi prieteni?!)
De atunci ,Ioana s-a imprietenit cu alte fete.Mi-a parut rau.nu incerc sa par "nevinovata",recunosc si eu mi-am facut alte prietene.
Eram prea mici sa ne dam seama ca puteam fi prietene in continuare,chiar daca intervenea o schimbare.
Dar de atunci a inceput altceva.
Ce o sa dureze ,am credinta si sper,pana la sfasitul liceului.
Din nou colegi noi,altii vechi,altii necunoscuti.
Stateam in a2a banca.
Langa mine.in stanga.o fata de statura mica.satena,cu ochii mari,caprui.o chema Diana.
A fost prima persoana pe care am cunoscut-o in clasa a5a.si prima mea "cea mai buna prietena".
Ochii mei se uitau curiosi in clasa,recunosteam colegii din clasele 1-4,si zaream noi chipuri.
Atunci m-am orpit la o fata blonda.parul ei era impletit ingrijit,de mama sa probabil,iar ochii ii erau verzi ca smaraldul.avea un zambet nesters.ca si acum.o chema Laura.
Pe parcursul clasei a 5a mi-am facut o groaza de prieteni.dar pana atunci numai 2 adevarati : Diana si Laura.
Cu ele petreceam majoritatea timpului,cufundate in "griji" si in povestiri cat mai interesante.
Nu o sa va plictisesc cu alte povesti,tin sa spun doar ca in primii doi ani (mai bine spus,clasele a5a si a6a) , mi-am ales prietenii care vor fii langa mine pe parcursul anilor.
Am putini prieteni adevarati,dar ii iubesc.
Si acum cand suntem aproape de sfarsit,ma apuca o nostalgie,o frica,deoarece imi pun mii si mii de intrebari in legatura cu "noi".
Daca nu vom intra in acelasi liceu ?
Daca nu o sa fiu in clasa cu Laura ?
Daca prietenia noastra se va darama incetul cu incetul,ca zidurile unei cetati mancate de timp ?
Dar nu.
Sunt optimista.
Si stiu ca toata credinta noastra va invinge totul.
Acestia au fost cei mai frumosi ani din viata mea.
Am plans impreuna,am avut emotii impreuna.am trecut impreuna peste stres si peste tezele care ne pot schimba viitorul.
Si recunosc,am copiat impreuna,ne-am ajutat reciproc.
Am ras,am trait nenumarate bucurii impreuna cu ei, prietenii mei cei mai buni..
6 comentarii:
Minunat, Ruxi!
Stii si simti atatea! Ai crescut atat de repede, dar ai ramas, in acelasi timp, copilul sensibil , cu priviri intrebatoare.
Sunt mandra de tine; shtiu ca dorintza mea mea de a va fi determinat sa cititzi la tine este o certitudine! Sunt mandra de pasiunea ta pentru scris!
Iti multumesc pentru frumoasa aducere-aminte.
Vreau sa va vad pe totzi ajunshi acolo unde va doritzi si realizatzi.
Succes mult, Ruxi!
Multumesc muuult,doamna profesoara!
Dumneavoastra m-ati invatat tot ce stiu pana acum,si datorita dumneavoastra imi place atat de mult sa citesc si sa scriu.
Superb.
Ai evidentiat atat de amanuntit momentul intalnirii noastre.
Eu poate ca nu il stiam asa.
Iti multumesc ca ma consideri prietena ta,iti multumesc pentru toate momentele noastre de nebuneala uneori,pentru toate momentele frumoasa,pentru toate testele la care am copiat si am vorbit,pentru toate impacarile lacrimogene,pentru TOT.Iti multumesc ca esti prietena mea si sper ca acest prag pe care va trebui sa il trecem sa nu ne desparta si sa ramanem la fel de bune prietene si sa ramanem unite.
Scorpionul meu mic:*
Te iubesc mult,Laura
Nu cred ca se va intampla asa. Adica sa se piarda prietenia voastra. Va leaga atat de multe, asa cum ai spus si tu, si, inevitabil va vor lega mult mai multe lucruri. Daca prietenia voastra e adevarata, atunci ea va rezista. Uite, eu, la fel ca tine, m-am imprietenit cu cineva la care in momentul de fata tin cel mai mult pe lumea asta. E prietena mea cea mai buna, pe care o cunosc din clasa I. Cu ea am stat timp de 8 ani in banca, iar noi acum avem 11 ani de cand ne cunoastem. Suntem amandoua in clasa a11-a, dar la licee diferite, din pacate, pentru ca tare mi-as fi dorit sa intru cu ea. Dar vezi tu, asta nu ne-a impiedicat sa fim prietene in continuare. Ne sunam aproape in fiecare zi, stam impreuna cateva ore bune in fiecare zi, mai dormim una la cealalta, iesim impreuna mai mereu si nu avem secrete nici una fata de cealalta, si muuulte altele. :D Asa ca va dau un mic sfat: chiar daca nu intrati la acelasi liceu, sa nu va para rau. Doar incercati sa va protejati prietenia si sa nu uitati de ea. Asta e cel mai important.
App, fain tare postul. Te pup si ai grija de tine. :)
Suntem mai in aceeasi clasaa:X Teee iubesc:*
o poza care face cat o mie de cuvinte. nu poti sa ii ai pe toti ca fiind cei mai buni prieteni, dar poti sa ii iubesti pe fiecare intr.un mod aparte.
asa eram noi...si tu stii asta foarte bine. :)
ily my lil' cupcake <3
Trimiteți un comentariu