Omul dispare,opera ramane

In viata fiecarui om,exista momentul cand totul se sfarseste.

Nimeni nu stie cand,unde,si cum.

Nu putem trai la nesfarsit.viata ne poate duce pe cele mai incurcate carari;ne poate urca pe cele mai inalte culmi;sau ne poate da lectii din care sa invete toata lumea.

Nu putem decide totul in viata;intotdeauna surprize se vor ivi peste tot.

Acum o saptamana,o stea a cazut.

O stea care a inspirat mii de oameni,o stea cunoscuta si respectata de toata lumea.

O stea care a adus o schimbare..

Dupa cum ati auzit (caci la televizor numai despre asta s-a vorbit) ,a murit regele muzicii pop,Michael Jackson.

Cand am auzit ,nu am putut crede ochilor.

Nu realizam.

La varsta de doar 50 de ani,un om care a schimbat istoria muzicii s-a stins din viata.

Cauze : multe si nesigure.

Am fost cuprinsa de o puternica emotie.

Cu toate ca nu eram o fana infocata,si stiam decat cateva melodii ale lui Michael,am realizat ca lumea a pierdut ceva.Ceva important.

Si ce imi pare rau,este ca ne dam seama ca am pierdut cu adevarat ceva,cand acesta numai este.

Este adevarat,muzica lui a rasunat timp de 44 de ani in toata lumea.

Timp de 44 de ani,omul acesta a schimbat istoria muzicii.

Dansul lui,muzica,vocea..

De la 6 ani a urcat pe scena.

A devenit o vedeta.

A reusit sa aduca ceva caldura in inimile tuturor.

Omul acesta a fost un adevarat rege,si a aratat lumii ca el poate darui iubire tuturor,ca el poate reusi.

Eu nu l-am prins in perioada lui de maretie.

Deabia ma nascusem.

Dar,muzica lui era cunoscuta de oricine.

Am vazut ceremonia de inmormantare.

De ce numai atunci lumea a cantat pentru el si l-a adus pe culmile maretiei ?
De ce numai atunci cand s-a stins,cand nu putea sa urce si el pe scena si sa cante impreuna cu ei ?
De ce nu se putea face si inainte un concert,in care sa i se multumeasca pentru tot ce a adus el lumii ?

In orice caz,muzica lui va rasuna in continuare in lumea asta.

Michael Jackson se va pastra in istoria muzicii pentru totdeauna.

Acum ne priveste de sus,se odihneste in pacea eterna.

Intotdeauna ne vom aminti de el. :)

Despre noi..

"Prietenia este floarea unei clipe si fructul timpului" (August von Kotzebue)

"Prietenia este iubire fara aripi" (George Gordon Noel Byron)

"Prietenia inseamna a fi frate si sora,doua suflete ce se ating fara sa se confunde,doua degete ale aceleiasi maini" (Victor Hugo)

Da.
Am certitudinea ca un om nu poate trai fara prieteni.
Fara un sfat sincer,un zambet din inima,o inseninare a gandurilor.
Vreau sa scriu postarea asta din inima.numai din inima.
Deja amintirile isi fac prezenta.
Cum am ajuns la stadiul acesta,cum totul este acum mai usor cu niste prieteni.

Tin minte,ca si profesoarei mele de romana,careia ii port un deosebit respect,si care,din pacate numai este acum in scoala,i-am dat o cumpunere despre prietenie.
A fost prima compunere fara greseli.
Si acum mai stiu cat de bucuroasa puteam sa fiu.Celelalte fete mai aveau sublinieri ici-colo. A mea era intacta.Si eram mandra de mine.

Prima mea prietena adevarata ?
A trecut muuult timp de atunci.
Sar peste gradinita,atunci nu stiam ce inseamna prietenia si iubirea reciproca.
Ajung la clasa 1.
Emotii.
Inghesuiala.
Mamici bucuroase.Mandre de copiii lor.
Noii elevi speriati.Nu stiau la ce sa se astepte.
Eu.
Stateam in banca cu Dragos,un vechi prieten de familie,si acum tin minte privirea lui plina de optimism.
In spate,fata cu care urma sa-mi petrec cei mai frumosi ani .Cei mai speciali.Plini de bucurii.Ioana.
Avea un ghiozdan cu Barbie,slabiciunea tuturor fetitelor de varsta noastra.
Eram toti prea timizi ca sa facem cunostiinta atunci,scaparea mea era ca-l cunosteam deja pe colegul meu de banca si m-a scutit de cunostiintele de rigoare,pot spune destul de jenante.

A doua zi.Doamna invatatoare m-a mutat langa Ioana...
De atunci a pornit toata prietenia noastra.Eram pur si simplu nedespartite.Imparteam totul.Radeam impreuna,plangeam impreuna.
Pana intr-a 5-a.Noi colegi. (noi prieteni?!)
De atunci ,Ioana s-a imprietenit cu alte fete.Mi-a parut rau.nu incerc sa par "nevinovata",recunosc si eu mi-am facut alte prietene.
Eram prea mici sa ne dam seama ca puteam fi prietene in continuare,chiar daca intervenea o schimbare.

Dar de atunci a inceput altceva.
Ce o sa dureze ,am credinta si sper,pana la sfasitul liceului.
Din nou colegi noi,altii vechi,altii necunoscuti.
Stateam in a2a banca.
Langa mine.in stanga.o fata de statura mica.satena,cu ochii mari,caprui.o chema Diana.
A fost prima persoana pe care am cunoscut-o in clasa a5a.si prima mea "cea mai buna prietena".
Ochii mei se uitau curiosi in clasa,recunosteam colegii din clasele 1-4,si zaream noi chipuri.
Atunci m-am orpit la o fata blonda.parul ei era impletit ingrijit,de mama sa probabil,iar ochii ii erau verzi ca smaraldul.avea un zambet nesters.ca si acum.o chema Laura.
Pe parcursul clasei a 5a mi-am facut o groaza de prieteni.dar pana atunci numai 2 adevarati : Diana si Laura.
Cu ele petreceam majoritatea timpului,cufundate in "griji" si in povestiri cat mai interesante.

Nu o sa va plictisesc cu alte povesti,tin sa spun doar ca in primii doi ani (mai bine spus,clasele a5a si a6a) , mi-am ales prietenii care vor fii langa mine pe parcursul anilor.
Am putini prieteni adevarati,dar ii iubesc.
Si acum cand suntem aproape de sfarsit,ma apuca o nostalgie,o frica,deoarece imi pun mii si mii de intrebari in legatura cu "noi".
Daca nu vom intra in acelasi liceu ?
Daca nu o sa fiu in clasa cu Laura ?
Daca prietenia noastra se va darama incetul cu incetul,ca zidurile unei cetati mancate de timp ?

Dar nu.
Sunt optimista.
Si stiu ca toata credinta noastra va invinge totul.
Acestia au fost cei mai frumosi ani din viata mea.
Am plans impreuna,am avut emotii impreuna.am trecut impreuna peste stres si peste tezele care ne pot schimba viitorul.
Si recunosc,am copiat impreuna,ne-am ajutat reciproc.
Am ras,am trait nenumarate bucurii impreuna cu ei, prietenii mei cei mai buni..

Ceva

Leapsa.Am preluat-o de la Ioana .
Paaaai daca as putea ce as vrea sa fiu ?

o floare : o frezie (pur si simplu imi place)
un anotimp : toamna (e genial)
o culoare : negru. sau gri.
un animal : cel mai probabil un lup.
un obiect vestimentar : un poncho. ( e pur si simplu perfect toamna).
o piesa de mobilier : un sertar cu lucuri "memorabile".
o piesa muzicala : AC/DC - Back in black.
un vers : "Dem Menschen ist ein Mensch noch immer lieber,als ein Engel" ("Omului ii este intotdeauna mai drag un om decat un inger").
un obiect : un CD cu muzica buna.
un instrument muzical : o chitara.
un copac : un brad.
un oras : Londra .
o persoana publica : Olivia Hussey (n-am argumente).
o persoana apropiata : probabil mama.
o carte : Ingrid Michaelson - Keep Breathing sau Balzac - Iluzii pierdute.
un fel de mancare : spaghete.
un supererou : Batman (am o slabiciune pentru el de cand eram mica).
un fenomen al naturii : o ploaie calda,de vara.
o masina : un Cadillac 2008 BLS .
un fruct : o piersica .
o parte a corpului : ochii .
un film : Romeo and Juliet (1968).


Iar sunt in pana de idei.
Revin mai incolo.
Cu un subiect interesant ceva.
Deocamdata sunt destul de suparata pe asa-zisa "ministra" invataturii.
Ciudata treaba,cum jumatate din tara a inceput scoala azi ,iar cealalta jumatate incepe maine.
Pai ma,nu ar trebui sa avem toti acelasi Minister?
Pe bune acum,nu ar fii fost mai bine sa incepem toti de maine,asa,ca oamenii,ca oricum azi am stat degeaba la scoala.
Si chiar nu refuzam inca o zi de vacanta.
Dar deh,acum ce sa facem,trebuie sa ne supunem regurilor.

Va las,scriu mai pe seara un pic,trebuie sa ma relaxez dupa o lunga zi/prima zi dupa vacanta (daca si acum ma plang,oare cum va fi in mai ?)




Genial videoclipul si melodia.

Ce era odata..

Chiar ieri am avut o discutie foarte interesanta cu o veche prietena,pot spune,mai matura decat mine si cu mai multa experienta in viata,despre ce credeti..ce altceva decat nebunia adolescentilor din ziua de astazi..
Nu neg,si eu fac parte din aceasta generatie.
Dar majoritatea adolescentilor din ziua de astazi au uitat de respect,de "cei 7 ani de-acasa",si de bunele maniere care,dupa cum spunea mama,nu trebuie sa le uitam niciodata.
Ei bine,in ziua de astazi lumea a uitat cum trebuie sa fie.
De la limbajul acela nerusinat,pana la gesturi necugetate si lipsite de respect.

Sa nu uitam de limbajul de pe "mess".
Am vazut foarte multe postari pe bloguri pe aceasta tema.
Ma bucur enorm ca mai exista si oameni care nu au uitat regulile gramaticii zilnice,si numai spun de cele ale cratimei.
Am vazut nenumarate greseli gramaticale,cum ca "frumoaso" mai nou se scrie "frumoas-o".
Sau mai nou "m-am" este 'ma-m".
Pai ma,mai uitativa si voi,dragi copii,ganditi inainte sa aruncati cate o cratima pe unde va vine voua.
Ah,si de limba engleza numai vorbesc.

Si toate aceste erori le vad cel mai mult la aceia numiti "cocalari" .
Ok,personal eu nu as avea nimic cu ei daca ai putea merge linistita pe strada fara sa te fluiere vreunul si sa iti adreseze niste cuvinte de iti vine sa o iei la fuga ,daca nu te-ar mai trezi sau deranja muzica lor care se aude de la 3 blocuri distanta,sau daca nu ar mai vorbii atat de "stricat".
Oameni buni,eu stiu ca vreti sa fiti interesanti si sa iesiti in evidenta,dar o persoana nu se face remarcata prin gesturi lipsite de respect si maniere,sau printr-un limbaj de mahala.

Eu,una,m-am saturat de ei pana peste cap.
Si,cum am mai spus,imi pare nespus de bine ca nu toti din ziua de azi sunt asa.
Din generatia mea,adolescentii de 14-15 ani sunt putini care inca mai stiu sa foloseasca un cuvant corect,care inca au mai auzit de vechii "regi" ai muzicii,sau care au respect fata de cei din jurul lor.

Acum cateva zile m-am dus la un magazin 'de muzica'.
Pai,mi-as fi dorit sa nu intru acolo.
Unu,ba nu,doua rafturi imense,pline numai cu "manele".
Si in spate,in spate de tot,un raft cu niste CD-uri aruncate la nimereala,unde se gaseau "Scorpions" , "Queen" , "Bob Marley" , "Pink Floyd","Led Zeppelin",si altii care odata se vindeau ca painea calda.
Am ramas asa.
Oamenii de acum,si vorbesc aproape de toti oamenii,numai stiu sa aprecieze muzica veche.
Muzica pe care parinii nostrii o ascultau cand erau tineri ,muzica primilor fiori ai dragostei.
Imi pare rau,nespus de rau ca lumea s-a schimbat asa.
Au dat de faima,de bani,si au uitat cum era inainte.

Presupun ca toti vom fi la fel la un moment dat.
Si totusi refuz sa cred ca se va intampla asta..

Greetings

In sfarsit mi-am facut si eu un blog.
De cand vreau sa scriu,dar niciodata nu am avut timp sa imi fac unul.
Siiii..here I am.

Deocamdata sunt in pana de idei,e prima zi de Paste si eu stau in fata calculatorului asteptand sa vina ai mei si sa mergem nu stiu pe unde.
Deci,cum nu am nici cea mai vaga idee despre ce sa scriu,ce sa fac,dau drumul la muzica.
Ascult Vama Veche.

...
Dupa 5 minute lungi in care m-am holbat la monitor cufundata in ganduri si idei,a aparut o imagine.
Marea..
Un cuvant genial,as putea spune.
Marea ma stie de cand eram mica mica mica.
In mare m-am scufundat prima data si in mare am invatat sa inot.
In mare am ras,m-am jucat,si am plans din motive uitate de demult.
In mare mi-am inecat tristetea si m-am bucurat de viata.
Cu marea am impartasit cele mai neobisnuite ganduri,cele mai frumoase trairi si cele mai mici bucurii.
Marea o priveam in timp ce sorbeam cafeaua de dimineata,stand pe balcon intr-un sezlong care scartaia,uitat de timp si de lume.
Pe malul marii am alergat euforica,nisipul ma intepa usor..
Acolo am asteptat plina de sperante pe cineva care sa imi schimbe viata.
Si vreau,vreau,vreau atat de mult sa o revad.
Sa uit de toate ,sa ma duc la mare..sa traiesc din nou suspansul revederii.

Si vreau in Vama.
Nu din acelasi motiv din care vor majoritatea : bautura si toate cele.
Nu.
Vreau sa stau pe malul marii,sa o privesc pe ea,sa-i aud valurile inspumate cum se izbesc de stanci si sa-i simt briza racorindu-mi fata.
Sa ma plimb pe dig desculta,nisipul sa imi intepe talpile usor..
Sa merg de mana cu un "el",sa il tin strans,sa nu-i mai dau drumul niciodata.
Si cand mi-e somn,sa ma intind pe nisipul ud,sa ma trezeasca soarele care parca rasare din mare..

Vama Veche - Vama Veche

A,apropo.Mi-e dor de mare..